Conceptul de smart city reprezinta o provocare atat prin prisma definirii lui, cat si prin prisma implementarii acestuia, in ideea dezvoltarii unui oras inteligent.

Definitiile date orasului inteligent sunt, in general, partizane. Fiecare breasla hotarand care e cea mai buna definitie. Avem un smart city plin de tehnologie, altul plin de pietoni , un altul plin de buna guvernare etc. Uitam, de fapt, ca orasul apare in jurul oamenilor si e oglinda acestora. Orasul e cu atat mai inteligent cu cat locuitorii sai sunt mai inteligenti.

Niste prieteni graviteaza in jurul conceptului de happy city care ar reprezenta urmatorul nivel. Cat de fericite pot fi orasele cu locuitori tristi? Unde sunt teatrele, muzica, arta?

Concluzia celor de mai sus ar fi: Daca vrem orase inteligente si orase fericite trebuie sa avem grija de locuitorii acestora, ca ei sa traiasca fericiti si sa se comporte inteligent in ceea ce fac in fiecare clipa. Locuitorii oraselor ar trebui hraniti, ingrijiti, educati inainte de a le construi un mediu SF in care sa insiram tehnologii avansate.