Mobilitatea urbana cunoaste transformari radicale datorita cererii tot mai mari de servicii de mobilitate si datorita limitarilor sistemelor de transport urbane. Conceptul de micromobilitate sau mobilitatea asigurata de vehicule usoare (aici se poate avea in vedere si mersul pe jos) pe distante scurte prinde din ce in ce mai mult, datorita faptului ca poate fi liantul intre diferitele moduri de transport din spatiile urbane.
Trotinetele ca vehicule principale ale conceptului de micromobilitate au o serie de avantaje: consum si volum reduse, usurinta in manevrare, acces facil pe toate caile de transport, viteza de deplasare rezonabila pe distante scurte si o serie de dezavantaje: siguranta relativ scazuta (nu este obligatorie purtarea echipamentului de protectie), manevrarea nesigura in conditii meteo dificile, lipsa cunostintelor de legislatie rutiera a utilizatorilor de trotinete, lipsa reglementarilor privind circulatia trotinetelor.
In acest moment se pot defini doua directii principale de integrare a micromobilitatii:
- integrarea cu alte moduri de transport pentru asigurarea serviciilor de calatorie multimodale
- integrarea cu cladirile inteligente pentru extinderea ariei de influenta/atractie a cladirilor
Pentru o dezvoltare sustenabila a acestui concept este nevoie de cel putin urmatoarele:
- reguli si legislatie specifica
- educatie rutiera
- integrare in sistemul urban (inclusiv parcari dedicate)
- vehicule adecvate conditiilor geografice